[Aici găsiți 63 de poze HD de la concert.]
Nu are rost să traduc ceea ce am scris aici , însă vreau să subliniez niște aspecte mai personale.
Pentru cei
care nu au mai fost niciodată la un concert Queen/Adam Lambert/Q+AL, e o experiență
incredibilă. Vă recomand cu cea mai mare
căldură să mergeți la unul din concertele care urmează ca să vă lămuriți
singuri.
Personal,
am urmărit turneul lor pe Youtube încă de la primul concert din SUA, de pe 19
iunie și chiar dacă știam în mare parte ce și cum, să fii acolo, în aceeași
încăpere cu ei îți dă o stare pe care Youtube-ul o fură. Sunetul te vrăjește,
luminile sunt absolut fabuloase, iar să vezi de aproape superbii ochi ai lui
Adam Lambert, pletele lui Brian May sau pe Roger Taylor dând totul pe „drum
battle” e -parafrazând- o „experiență regală”.
Îmi pare
foarte rău că nu am dat de români, cel puțin la coada la care m-am așezat. În schimb, vecinii maghiari au
dominat toate cozile, așa că tot respectul.
Am văzut
persoane de toate vârstele, chiar și un Adam în miniatură - un băiețel de 6-7
ani care își aștepta rândul împreună cu părinții și purta ochelari de soare în
genul celor pe care îi poartă Adam în deschiderea concertului. Desigur, părul îi era perfect
aranjat conform tiparului și avea o atitudine impunătoare. Ah, și unghiile date cu ojă neagră.
M-a amuzat teribil. Sper să îl fi observat Adam.
Au fost
mulți fani Queen foarte sceptici. Că veni vorba, în autocarul spre Viena am vizionat DVD-ul „Glam Nation
Live” și am văzut fețe și fețe. În sinea mea așteptam concluziile referitoare
la Adam...după concertul din seara respectivă. Evident, n-a mai menționat nimeni nimic. Și
tăcerea e un răspuns!
La concert
am avut chiar lângă mine 2 austrieci, mari fani Queen, care spuneau că nu l-au
văzut niciodată pe Adam și că se așteaptă la ceva incomparabil cu epoca lor de
aur. Ei bine, și aceștia au amuțit. Din când în când îmi mai aruncau priviri de
uimire. Am savurat la maxim!
Singura
mare frustrare pe care o am este că încă suntem o țară cu o populație majoritar
învechită ca și mentalități și diverse concepții asupra vieții și omului în
general. Cred că am
fost subtilă și clară în același timp. Pânâ când aceste lucruri nu se vor ameliora,
pierdem foarte mult. Adam Lambert e „legenda generației noastre”, cum spunea
după concert o fană Queen ce a văzut dincolo de orgoliu sau orice altceva.
Frumos spus. Și este adevărat. Oare când i se vor recunoaște calitățile
artistice? Sunt atâtea astfel de exemple în rândul marilor personalități...și
la majoritatea aprecierile și recunoașterile au început să apară după ce au părăsit lumea asta.
Nu e corect. Nu merită asta.
Adam e o
voce unică, inegalabilă în momentul de față, o prezență incrdibil de șarmantă
și plăcută. E un entertainer de nota 10. Cine afirmă că nu s-a distrat la
concertul ăsta necesită -cu tot respectul- un consult psihiatric.
Da, Freddie
Mercury e unic (doar fiecare om pe planeta asta e unic, nu?!). Rămâne un artist
nemaipomenit. Asta nu se va schimba niciodată. Ce nu vor sa vadă mulți (și e
păcat!) e faptul că tot ce își dorește Adam este să îi mențină vie memoria,
activitatea și personalitatea care a fost.
Speech-ul
lui de după „Killer Queen” a fost cea mai frumoasă dovadă de modestie, dar și
de infinit respect ce îi poartă lui Freddie. Și cred că cei din public au simțit și apreciat
foarte mult treaba asta.
Brian May
și Roger Taylor sunt legende, fără doar și poate. Mie-mi par mai vii ca niciodată, chit că au
deja o vârstă. Emană
atâta energie! Sunt printre cei mai pasionați muzicieni pe care i-am văzut vreodată.
Te revigorează doar
privindu-i.
Rufus
Taylor calcă frumos pe urmele tatălui. E simpatic, așa timid cum e.
Neil Fairclough și
Spike Edney sunt alți 2 instrumentiști extrem de talentați. Deși sunt oarecum „eclipsați”,
își fac frumos treaba și contribuie cu succes la echipa campionilor.
În final,
vreau să concluzionez că a fost o experiență extraordinară, de neuitat, de
povestit nepoților.
Mulțumiri
infinite pentru cea mai frumoasă seară din ultimii...mulți ani!
R.Ș.
No comments:
Post a Comment